Proclamaţia de la Timişoara, actuală după 20 de ani

Se împlinesc 20 ani de la naşterea şi adoptarea unuia dintre cele mai importante documente ale României post-revoluţionare – Proclamaţia de la Timişoara. Dacă privim astăzi cele 13 puncte ale Proclamaţiei, multe ni se vor părea depăşite. La multe dintre ele ne vom mira cât de naivi am putut să fim în acel 11 martie 1990, încât chiar credeam că ar fi cu putinţă ca ceea ce era sintetizat în Proclamaţia de la Timişoara să se şi împlinească vreodată.

Cel mai grav lucru, după 20 ani, este faptul că foştii securişti şi activişti comunişti nu au fost eliminaţi din viaţa publică, ba mai mult decât atât, conduc în continuare destinele ţării.

citiţi mai departe

Posted in Cluj, PNTCD | Leave a comment

Situaţia dificilă din PNŢCD

Chiar şi după ce instanţa de judecată a respins plângerea lui Miluţ, acesta nu a renunţat, revenind cu o nouă plângere.

Situaţia dificilă din PNŢCD, cauzată de ambiţiile fostului lider al partidului, Marian Miluţ, este departe de o rezolvare. Pe rol sunt nouă procese, miza fiind recunoaşterea conducerii partidului, aleasă la congresul din august 2008. Printre altele, Miluţ i-a acuzat pe unii ţărănişti care au participat la congresul din 2008 că au falsificat semnăturile. Împotriva acestei acuzaţii s-a dispus neînceperea urmăriirii penale. Miluţ insistă, însă, astfel că acum cercetările vor continua în acest caz, pentru a se lua declaraţii de la alte trei (!) persoane care au votat la acel congres. Partidul rămâne în continuare blocat, situaţia acestuia nefiind încă elucidată în justiţie.

Iată ce spune despre această situaţie Viorel Sasca, prim-vicepreşedinte al PNŢCD Timiş: “Săptămâna trecută am fost la Sighetu Marmaţiei, unde a fost o şedinţă a BNC şi comemorarea morţii lui Iuliu Maniu. În cadrul BNC s-a analizat situaţia partidului şi BNC doreşte să transmită tuturor membrilor şi simpatizanţilor că ne vom lupta pentru readucerea partidului în prim-planul vieţii politice. Nu intenţionăm să ne lăsăm dizolvaţi în nici un partid. Dorim colaborare pe bază de alianţe electorale sau politice şi, în primul rând, să semnăm o alianţă electorală cu PNL.
Din păcate, pe data de 5 am avut şi o veste proastă. În urma reclamaţiei lui Marian Miluţ, care ne acuza de falsuri la congresul nostru din august 2008, s-a dat NUP. Au fost intervievaţi 35 de membri d-ai noştri, dintre care unii oameni în vârstă, care au făcut puşcărie, cum este dl Emil Sebeşan, din Timişoara sau dl. Ion Corniţă, de la Bacău, care a făcut puşcărie chiar în închisoarea din Sighetu Marmaţiei, fiind puşi într-o situaţie penibilă. După ce procurorul de caz a dat NUP, prim-procurorul Ban Cristian revine, în 5 februarie şi anulează NUP-ul, cerând să se continue cercetările pentru trei persoane, care nu au fost găsite. Despre unul ştiu că e plecat în Austria pentru că este din Caraş-Severin, iar eu, fiind responsabil de acea zonă, ţin legătura cu preşedintele de acolo şi el mi-a spus că persoana respectivă e plecată din ţară. Un nou procuror a primit sarcina ca până pe 15 martie să îi chestioneze pe cei trei. În plângerea lui Miluţ, făcută după ce s-a dat NUP, se mai spune că „soluţia a fost pronunţată în urma intervenţiilor politice realizate de Sârbu Radu.” Prim-procurorul Mihai Ban răspunde la aceasta: „afirmaţia (…) nu poate fi privită decât ca o speculaţie lipsită de acoperire în fapt şi o acuză nedreaptă totodată la adresa organelor de urmărire penală care au desfăşurat o activitate deosebit de complexă în desfăşurarea anchetei.”
Deci, dl Miluţ, deşi cei care au anchetat şi-au dat seama că nu e vorba de nici un fals, a reintervenit. Rezultatul e prelungirea situaţiei. Avocaţii noştri spun că o asemenea situaţie nu au întâlnit în toată carierea lor: ca, după un an de investigaţii, să mai fie chemaţi trei oameni, de parcă în cei trei oameni ar sta tot partidul. S-ar putea ca, în acest fel, să ne scoată în afara peisajului politic. Dacă noi nu vom reuşi într-un an de zile să fim recunoscuţi ca persoană juridică, să ni se recunoască conducerea, nu vom mai putea să depunem liste pentru alegerile din 2012. Probabil că acesta e şi scopul unora. Am ajuns la nouă procese cu dl Miluţ. Am ratat, până acum, trei alegeri: cele europarlamentare, cele parlamentare şi cele prezidenţiale. Eu sper ca justiţia să îşi facă datoria. În mod normal aceste procese trebuie judecate cu celeritate.”

Posted in Uncategorized | 1 Comment

Comunicat de presă

Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat (PNŢCD) constată cu îngrijorare lipsa unei dezbateri publice reale asupra necesarei reforme a Statului român. Ziua de 24 ianuarie, comemorarea Micii Uniri, este o dată simbolică în cadrul procesului de reformă şi modernizare a României.

Ne aflăm acum în situaţia de a relua modernizarea constituţională şi administrativă, pentru ca Ţara să iasă întărită din experienţa crizei economice. PNŢCD reaminteşte că principiul de bază al oricărei democraţii autentice este existenţa unei Constituţii care să statueze puterea poporului.

În acest sens, PNŢCD atrage atenţia asupra riscului de derivă a proiectului naţional prin populism, şi cere tuturor politicienilor să asigure o dezbatere cu adevărat democratică, pentru ca reforma atât de necesară a Statului să nu fie impusă împotriva binelui comun al tuturor Românilor.

Posted in Comunicat de presă | Leave a comment

Surorile lui Coposu spun că şi la moarte acesta avea urmele cătuşelor

Rodica şi Flavia, surorile marelui politician Corneliu Coposu, au vorbit pentru QMagazine despre viaţa lor alături de fostul conducător al Partidului Naţional ţărănesc Creştin-Democrat, plecat dintre noi pe 11 noiembrie 1995. Traumele celor 17 ani de detenţie (1947 – 1964) l-au marcat pe Coposu, dar nu l-au învins niciodată, aşa cum povestesc Rodica şi Flavia, care readuc în prim-plan lupta continuă pentru dreptate şi adevăr a unui desăvârşit martir al neamului. În rândurile ce urmează, vă prezentăm doar câteva pasaje din interviul cu surorile lui Corneliu Coposu, material apărut în ultimul număr al revistei QMagazine.

“Suferinţele au trecut. Totul este ca viitorul să asigure pentru ţară ceva bine, în rest nu mai are importanţă. Faţă de sacrificiile pe care le-au făcut eroii, nişte bieţi ani de puşcărie contează mai puţin.”  Corneliu Coposu (1916 – 1995)

QMagazine: Corneliu Coposu a fost eliberat odată cu amnistia din 1964. Cum a fost revederea cu el, după 17 ani de absenţă?

Flavia Coposu: O, Doamne! Dacă n-ar fi fost îmbrăcat cu o cămaşă de-a lui, nu l-aş fi recunoscut. Păi, vă daţi seama, să te desparţi de un om care avea 112 kg şi să găseşti unul de 55! La o înălţime de 1,92! Era ca un par, din-tr-ăla de speriat ciorile. Ras în cap, nu mai era nimic din el.

Rodica Coposu: Gândiţi- vă că eu l-am văzut după trei săptămâni de la eliberare şi am fost atât de impresionată… Cred că am spus de o sută de ori treaba asta, dar m-a marcat foarte tare: era slab, semăna mult cu bunica, cu imaginea bunicii noastre înainte de a muri. Era atât de slab, încât i se vedeau dinţii prin buze, iar la cap – eu am învăţat la anatomie că, la cap, oasele sunt îmbinate în dinţi de ferăstrău – i se vedeau îmbinările alea prin pielea capului. Asta m-a marcat: i se vedeau oasele prin piele! Şi avea nişte edeme extraordinare la coate, la genunchi…

Flavia Coposu: El avea edemul foamei în ultimul grad. Lui i-au dat domiciliu în Bărăgan, sperând că moare. A stat în Bărăgan din ’62 până în ’64 şi, ca să fie cinismul dus până la extrem, a fost ultimul căruia i-au dat drumul. Toţi au plecat şi el a rămas. Nu ştiu pentru ce a fost ura asta aşa de focalizată pe el. A mâncat atâta bătaie, l-au ţinut în nişte condiţii îngrozitoare… Este singurul care a stat închis în celulă fără să comunice cu nimeni. Când a fost eliberat, nici nu putea vorbi, saracul! Nu putea articula. (…) De nu ştiu câte ori pe zi se trăgea vizeta pentru a-i urmări, n-aveau voie să stea pe pat, ci în picioare. Groază! Ăsta cred că a fost şi un experiment, să vadă cât rezistă un corp uman. Într-adevăr, el a avut o sănătate fantastică! (…) Şi la moarte purta urmele cătuşelor!Soţia fratelui dumneavoastră (n.r. – Arlette a executat 14 ani de detenţie) a murit în ’65.

Au apucat să se revadă?

Flavia Coposu: Da, o vară, dar era deja bolnavă, săraca! Ea a ieşit bolnavă!

Dar pe parcursul detenţiei nu s-au întâlnit niciodată?

Flavia Coposu: Nu!

El ştia că e închisă?

Flavia Coposu: Da, păi asta zicea: “Eu am fost liniştit, că pe mine nu mă înşală nevasta!”. Făcea haz de necaz! Săraca, şi-ar fi dorit mult să trăiască, oricum i-au mâncat 14 ani din viaţă. În timpul detenţiei, de la ea chiar n-am primit nici o veste, niciodată.

Cum a trecut fratele dumneavoastră peste moartea soţiei?

Flavia Coposu: El n-a ştiut cât este de bolnavă. Arlette dădea nişte semne şi cineva i l-a recomandat pe doctorul Trestioreanu, care era specialist oncolog. El a constatat că are cancer. Cornel a leşinat când a aflat diagnosticul. A trebuit să îl reanimeze ca să poată să-l scoată din cabinetul doctorului. Vedeţi totuşi, suferinţele astea teribile îi fac pe oameni să treacă peste. Ei, ăştia din închisoare, niciodată, pe nici unul nu l-am auzit dorind să se răzbune. Nici unul! N-au dorit! Şi nu “jucau” teatru! Sincer, nu doreau! Probabil, în momentul în care eşti supus la nişte probe din astea teribile, vezi peste suferinţa biologică.

Fratele dumneavoastră avea coşmaruri?

Flavia Coposu: Deloc, niciodată! Îmi aduc aminte că ultimele lui zile, cât a stat acasă, înainte de a se interna, zicea aşa: «Ce rău îmi pare că naţia asta a noastră e aşa de ghinionistă! Eram aşa de aproape de adevăr, că puteam să punem mâna pe el, dar am pierdut trenul!». Asta zicea”.

La dumneavoastră a venit Securitatea? V-a percheziţionat?

Flavia Coposu: La noi au venit imediat după ce l-au arestat pe Cornel. N-au găsit nimic. Când am sosit în Bucureşti, noi am închiriat o casă de la Societatea de Gaz şi Electricitate. Am stat aici până în ’51, când ne-a dat afară domnul ministru Potop. Divorţase de nevastă, se încurcase cu o studentă şi a trebuit să lase locuinţa nevestei şi copilului, iar el a fost obligat să plece şi avea nevoie de o casă. Ne-a dat afară pe noi şi s-a mutat el. Gata, simplu! A fost o mutare-fulger. În două ore au golit locuinţa. A venit o armată de vreo şase soldaţi, cu un camion, şi ne-au aruncat lucrurile de la etaj. Au făcut totul ţăndări, doar trebuia să se mute imediat domnul ministru!

Securitatea a încercat vreodată să vă recruteze?

Flavia Coposu: Dar crezi că au ratat vreo ocazie? La una dintre anchetele la care am fost chemată, un securist binevoitor mi-a spus foarte mieros: “Aţi fi foarte utilă pentru statul socialist, dacă ne-aţi spune nişte informaţii…” Atunci mi-am călcat puţin pe prudenţă, m-am ridicat în picioare şi am zis: “Neam de neamul meu n-a fost turnător, nici eu n-o să fiu! Ai priceput?”. S-a uitat aşa la mine, mi-a tras o înjurătură şi m-a dat afară”.

Sursa: QMagazine

Posted in Uncategorized | 1 Comment

Rezoluţia CNC al PNŢCD privind Reconcilierea Naţională

Unul dintre obiectivele politice majore al PNŢCD, încă de la reînfiinţarea sa în decembrie 1989, este reconcilierea naţională. Cei 45 de ani petrecuţi sub dictatură comunistă au fost devastatori pentru societatea românească. Rupturilor provocate de crimele regimului totalitar li s-au adăugat crimele înfăptuite de cei care au recuperat puterea prin confiscarea Revoluţiei şi crimele din timpul mineriadelor.

Între minoritatea hegemonică – beneficiară a regimului comunist – şi masa oamenilor de bun simţ, este o ruptură nerezolvată încă, deşi au trecut 20 de ani de la Revoluţia Anti-comunistă din Decembrie 1989.

Citiţi tot

Posted in Cluj, PNTCD | Leave a comment

Un veteran de 94 de ani finanteaza PNTCD Arad

Trecut de 90 de ani, Aurel Mladin este practic cel mai varstnic politician din Arad. Cu toate ca a infundat puscariile comuniste, el nu si-a parasit “prima dragoste” in politica: este taranist de aproape 70 de ani. Face politica in fiecare zi si este membru de onoare in organizatia de tineret a partidului.

Aurel Mladin este fiul unui preot din Chisineu Cris. Deoarece mama sa a murit, iar tatal s-a recasatorit, acesta a trebuit sa renunte si la preotie si a devenit notar la Padureni, pe atunci o comuna situata chiar la intrarea in Chisineu Cris, azi cartier al orasului. Majoritatea locuitorilor erau maghiari si evrei. De la ei invatand si fiul notarului ce inseamna afacerile. Deoarece facea parte dintr-o familie “cu dare de mana”, a plecat la facultate la Cluj. A devenit student la Academia de Inalte Studii Comerciale si Industriale “Regele Mihai I”. “Clujul era un oras al studentimii, un fel de Heidelberg”, isi aminteste Aurel Mladin. Pentru ca era un student fruntas, in fiecare an urma patru luni cursuri de specialitate la Grenoble, in Franta, unde s-a specializat pe banii Academiei clujene. In vara lui 1940, isi aminteste Aurel Mladin, se afla la Cluj si se pregatea sa plece la Grenoble. Primise 3.000 de lei de la Academie si isi facea ultimele formalitati inainte de plecare. In perioada aceea multi studenti se aflau acasa, iar viata studenteasca vara nu prea exista in Cluj. “A venit ca un trasnet cedarea Ardealului”, isi aminteste Aurel Mladin. Asa ca, alaturi de alti studenti a iesit pe strada sa protesteze. Dar a luat-o cu el si pe fata pe care o iubea. Mama acesteia i-a chemat pe amandoi si le-a spus ca a fost atentionata de un prieten maghiar ca fiica sa si prietenul ei au fost fotografiati la manifestatie si ca urmau sa fie probabil arestati. Aurel Mladin a decis sa se refugieze, dar s-a gandit si la viitorul prietenei sale. “Cu cinci minute inainte nici prin cap nu mi-a trecut ca ma voi casatori. I-am spus mamei fetei ca o iau cu mine, ca ne casatorim”, povesteste Aurel Mladin.

Preotul a fost spanzurat in biserica

Deoarece era deja luna septembrie si pana in data de 10 septembrie trebuia sa se refugieze, a mers la tribunal, a obtinut o dispensa si s-au casatorit in data de 5 septembrie 1940. Insa Aurel Mladin era fiu de preot ortodox si provenea dintr-o familie cu 22 de preoti, asa ca dorea sa se casatoreasca si in fata lui Dumnezeu. A iesit pe strada in cautarea unui preot si a vazut un barbat cu barba. “In perioada aceea, barba aveau numai preotii ortodocsi si poetii”, isi aminteste Aurel Mladin. L-a intrebat daca este preot si daca ii casatoreste religios. Acesta i-a dat adresa bisericii. si-a luat sotia de mana si a plecat la biserica. “Sotia mea locuia in centrul Clujului, undeva vizavi de statuia lui Matia Corvinul. Am mers la biserica cu nasii nostri, care aveau lumanari cu steagul tricolor. Preotul era greco-catolic si s-a invoit sa ne casatoreasca cu conditia sa ne botezam copiii la greco-catolici. Pe strada, oamenii vazandu-ne cu cateva zile inainte de sosirea ungurilor cu lumanarile cu tricolor, s-au luat dupa noi si au intrat in biserica. Vazand asa de multa lume, preotul a tinut o cuvantare nationalista”, isi aminteste Aurel Mladin despre ziua in care s-a casatorit in fata lui Dumnezeu. Insa printre credinciosi se aflau si maghiari care au raportat fapta preotului. Asa ca, la cateva zile dupa preluarea Clujului, acesta a fost spanzurat de streangul clopotnitei. Norocul sau a fost ca a venit in scurt timp crasnicul, care l-a gasit si a reusit sa-l salveze. Speriat, preotul s-a refugiat la Arad, oras care ramasese Romaniei, si, dupa cateva luni, a plecat ca misionar in Africa.

Casatorit cu “Miss Romania”

Aurel Mladin si-a luat sotia si a venit la Arad. si-a sunat tatal si i-a spus ca s-a casatorit. Acesta, socat, i-a inchis telefonul. Speriat, a cautat-o pe fosta sa gazda din perioada liceului, o doamna evreica, care tinea la el ca la copilul ei. I-a luat la ea intr-o camera si i-a ajutat si cu mancarea. Intre timp, la Arad soseau si alti refugiati, cunoscuti de-ai sai. “Duminica la pranz si in fiecare zi, la ora 18.00 se inchidea circulatia intre Teatru si primarie si lumea se plimba pe Corso. Era lume eleganta, cu blanuri”, isi aminteste Aurel Mladin. In centrul Aradului majoritatea magazinelor erau evreiesti. Au sosit legionarii si evreii, pentru a-si pastra afacerile, s-au asociat cu romani, iar magazinele au devenit “Ionescu si Compania”, “Georgescu si Compania” si asa mai departe. Intr-o zi, el a vazut un singur magazin care a ramas cu nume evreiesc si era situat chiar in Palatul Neumann, peste drum de primarie. A realizat ca-l cunoaste pe proprietar, deoarece acesta fusese cu un an mai mare ca el la scoala. A intrat si l-a intrebat daca nu vrea sa se asocieze. stefan Barsoni a fost de acord. “Mergea bine pravalia”, isi aminteste Aurel Mladin. Pe plan familiar se simtea un om implinit. S-a casatorit cu o femeie frumoasa, fosta “Miss Romania”. Desi putea sa-i ofere in acea perioada sotiei sale un trai fara grija, ea a dorit sa munceasca. “Atunci nevestele de comercianti nu mergeau la serviciu”, spune Aurel Mladin, dar sotia sa nu dorea sa fie casnica.

Inchisoare in uniforma armatei romane

Aurel Mladin a fost recrutat si a urmat cursurile scolii de ofiteri in rezerva de la Arad. In 1944, a ajuns in Regimentul 4 Graniceri din Arad. Este anul in care a devenit membru al Partidului National Taranesc. Datorita convingerilor politice ajunge pentru prima oara in puscarie. Dupa 23 august 1944, este arestat. In uniforma armatei romane, l-au luat si l-au dus la inchisoare. A fost acuzat ca a facut politica, ca in vitrina magazinului sau din centrul Aradului a facut propaganda pentru Ardeal si ca pavoaza vitrina contra Rusiei. Adica pe harta Romaniei se afla un soldat care ar fi tinut baioneta indreptata spre Rasarit. A ajuns intr-un lagar la Caracal si el era tot in uniforma. Detinutii erau scosi uneori sa faca curatenie la ofiteri. El nu a vrut si i-a transmis comandantului ca cei ce i-au pus tresele pe umar sunt aceiasi pentru amandoi. Tot in uniforma armatei romane a fost eliberat din puscarie. “Acuzatiile le-am aflat abia dupa ce am fost eliberat, dupa aproape doi ani. Nu am fost condamnat, ci am fost tinut in inchisoare”, isi aminteste Aurel Mladin.

Prigoana comunista

Cum a iesit din puscarie, Aurel Mladin s-a dus direct la sediul PNT si a inceput sa povesteasca ce a patit. In acest timp, comunistii de la fabrica UTA au navalit la sediul partidului si l-au devastat. Toti cei ce se aflau in sediu au fost batuti. Doi dintre ei au decedat si moartea lor l-a facut pe sublocotenentul Mladin sa se dedice luptei anticomuniste, pentru ca a inteles ca, daca nu reuseste sa-i opreasca pe comunisti, tara o va lua intr-o directie gresita. A inteles ca a inceput prigoana. si-a luat sotia si a fugit din Arad. Fratele sau i-a ascuns o perioada la el, la Alesd. A aflat insa ca este cautat in zona respectiva si a plecat la parintii sai, la Chisineu Cris. A stat ascuns inca o perioada, dar, apoi, s-a predat unui agent al Securitatii si a ajuns sa fie anchetat la Arad. Dupa trei luni, a fost eliberat, dar a trebuit sa dea o declaratie ca nu vor mai face politica.

Primul proces popular din Arad
In 1953, Aurel Mladin si-a deschis o afacere cu butelii de aragaz, dar in 1958 a fost nevoit sa si-o lichideze. “Transport aragaz Mladin” se numea firma sa si transporta cu triciclete butelii de aragaz la domiciliul clientilor. “A fost cea mai proasta afacere a mea pe care am facut-o. Cumparam butelia cu 10,40 lei si o vindeam, gata montata la domiciliul clientului, cu 16 lei”, isi aminteste Aurel Mladin. A aparut un articol intr-un ziar si s-a trezit anchetat. “In anul 1966 mi s-a inscenat un proces pentru ca as fi vandut regulatoare de gaz defecte pe care le-am reparat”, spune Mladin. A avut parte de primul proces popular din Arad. stia ca va fi arestat, dar nu a fugit. “Le-am spus celor din complet ca si lor le-am reparat aragazul, mai putin procurorului, care abia venise in Arad. S-au simtit jigniti si mi-au dat in plus la pedeapsa un an si jumatate pentru ca i-am jignit”, povesteste Aurel Mladin. A fost condamnat la opt ani de puscarie, iar dupa patru a fost eliberat conditionat.

Longevitatea, datorata inchisorii

Aurel Mladin povesteste insa ca, desi a crezut in idealurile taraniste, imediat dupa Revolutie a avut retineri sa se reinscrie in partid. Cunostea cateva persoane din mediul politic de atunci din Arad si stia mai multe despre trecutul lor, asa ca a preferat sa ramana “de opozitie” si sa faca propaganda anti-Iliescu pe la cozile de la magazine. Insa in anul 1992 s-a inscris in PNTCD. De atunci, este acolo in fiecare zi. A fost la curent cu toate miscarile din partid si stie tot ce se intampla. “Stau de vorba cu membrii si stiu tot”, a spus Aurel Mladin. Acum este membru in Biroul Judetean, membru de onoare al tineretului partidului si presedintele Senatului PNTCD. “Domnul Mladin este si finantatorul partidului”, a declarat Cosmin Galu, vicepresedinte PNTCD Arad. Din pensia sa, omul da bani si la partid, ca partidul sa nu “moara”. Sotia s-a a murit de curand, iar Aurel Mladin s-a imbolnavit de necaz. La cei 94 de ani ai sai spune ca longevitatea se datoreaza inchisorilor comuniste, care l-au intarit.

Liliana Brad (Romania Libera)
Vineri, 15 Ianuarie 2010

Posted in Memoria | Leave a comment

Declaraţie-apel pentru sprijinirea ţăranilor

Populaţia rurală din România se află într-o stare dezastruoasă şi există o tendinţă continuă de accentuare a acestei stări: ţăranii câştigă în medie de şapte ori mai puţin decât cei ce lucrează în alte domenii, cel puţin jumătate din ţărani trăiesc sub nivelul sărăciei extreme, ţăranii nu pot să-şi susţină copiii să urmeze studii liceale şi/sau superioare, viitorul acestora fiind blocat, nu există un sistem de pensii asigurat pentru ţărani etc.

Sprijinirea agricultorilor a fost iluzorie: agricultorii români au primit cele mai mici subvenţii din UE – şi acelea mult întârziate, preţul motorinei pentru tractoarele agricole este la fel ca al celei pentru maşinile de lux – în timp ce în UE este la jumătate, s-au impus condiţii mult exagerate pentru introducerea normelor europene, pieţele agroalimentare sunt parţial nefuncţionale, cu manifestări de tip monopolist sau concurenţă neloială/inechitabilă etc.

Citiţi tot

Posted in Cluj, PNTCD | Leave a comment

Ion Caramitru a demisionat din conducerea PNTCD

Ion Caramitru a anuntat ca a demisionat din conducerea PNTCD, in semn de protest fata de protocolul semnat cu PSD pentru sustinerea lui Mircea Geoana la presedintie. “Nu cred ca PNTCD poate sa faca un gest sinucigas de a-si distruge identitatea si rostul lui istoric. PNTCD nu poate fi asociat cu alianta contra naturii care este PSD”, a declarat el, la Realitatea FM.

Caramitru a precizat ca nu a stiut de acest protocol si nu crede in promisiunile celor care conduc PSD: “Nu cred in promisiunile, in actele si in originea acestor oameni care conduc astazi PSD. Ei sunt tarati de originea lor comunista si nu cred in moartea comunismului prin comunisti”.

“Cei care conduc PSD sunt fosti nomenclaturisti sau copii ai nomenclaturistilor, ai securistilor sau ai tututror celor care au facut raul cel mare in Romania si acum se pregatesc sa inghita PNTCD. Eu cu asta nu sunt de acord”, a spus marele actor.

El a subliniat ca PNT a reusit sa supravietuiasca 60 de ani in ilegalitate dar, dupa moartea lui Corneliu Coposu, “a inceput degradarea principiilor de baza” ale partidului.

“Dupa moartea lui Corneliu Coposu s-a ajuns la aceasta formula groteasca, aiuritor de parsiva de a se varsa in oala cea mare a fostilor comunisti”, a adaugat Ion Caramitru.

Posted in Uncategorized | 2 Comments

PNŢCD susţine verticalitatea şi integritatea

Am ales să susţinem activ singurul candidat la Preşedinţie care poate garanta valorile creştin-democrate ale PNŢCD.

Am ales să suţinem activ pe domnul CRIN ANTONESCU pentru a putea triumfa obiectivele noastre ca Partid şi ca membri de vază ai societăţii Clujene:

  • promovarea tradiţiilor şi valorilor culturale ale tuturor cetăţenilor României;
  • respectarea şi garantarea drepturilor fundamentale ale omului;
  • garantarea proprietăţii private şi încurajarea iniţiativei particulare ca motor al progresului economic în condiţii de concurenţă liberă;
  • accesul liber şi egal la şanse de realizare personală;
  • crearea unui sistem politic modern, performant, în beneficiul cetăţenilor.

Am ales să susţinem activ pe domnul CRIN ANTONESCU pentru a pune umărul la reconstruirea unei ţări curate, unde corupţia să nu fie şef de stat.

Citiţi tot

Posted in Cluj, PNTCD | Leave a comment

Ordinea de zi a Congresului Extraordinar al PNŢCD din 26 septembrie 2009

 
1.     Raportul preşedintelui;
2.     Raportul financiar;
3.     Descărcarea de gestiune, aprobarea rapoartelor;
4.     Alegerea noii conduceri; prezentarea şi susţinerea moţiunilor[1];
5.     Prezentarea şi dezbaterea proiectului noului statut al PNŢCD;
6.     Proiectul programului politic: prezentare, susţinere, dezbateri, vot;
7.     Alegerea membrilor Juriului de Onoare, Disciplină şi Arbitraj;
8.     Cuvântul preşedintelui ales;
9.     Închiderea Congresului.

Citiţi tot

Posted in Cluj, PNTCD | Leave a comment