Citiţi tot

La 92 de ani, Eugenia, soţia fostului preşedinte al PNŢCD Ion Diaconescu, a părăsit această lume. Cunoscută de apropiaţi drept Tanti Jeni, doamna Diaconescu a fost un sprijin de nădejde pentru soţul său, mai ales când acesta a petrecut 17 ani din viaţă în închisorile şi lagărele de reeducare comuniste.

Dumnezeu s-o odihnească!

www.glasulmaramuresului.ro

Dacă scoatem din ecuaţie mineriadele, ce legătură ar mai putea fi între mişcările sindicale şi explozibil? Ceea ce doream să vă relatez nu are deloc legătură cu situaţia actuală pe care unii ar putea-o defini drept explozivă. Nici nu era vorba despre explozibil, ci despre un simplu exerciţiu de geniu: câteva capse care pocnesc, câteva „victime”, mulţi eroi, mult fum, iar la sfârşit aplauze pentru un exerciţiu reuşit.

citiţi mai departe

Înainte de a da curs argumentelor proprii, provocăm cititorii să răspundă la urmă­toa­rea întrebare: Care ar fi perspectiva Ro­mâniei în contextul încasării unor des­păgubiri de la Germania, aferente rela­ţiilor comerciale nerespectate de 18,88 miliarde de euro?

În contextul actualelor evenimente din România şi pe fundalul vizitei la Bucureşti a delegaţiei FMI se naşte întrebarea: care sunt perspectivele economico-sociale ale Româ­ni­ei? Elaborarea unui răspuns temeinic presupune o analiză riguroasă a posibilităţilor de a găsi alternative de finanţare pentru a depăşi actuala criză financiară.

Fără a avea pretenţia de a releva un „mi­racol salvator”, vrem să aducem în atenţia ce­lor avizaţi (dar şi a publicului larg) o situaţie creată ca urmare a acordului de cliring ro­mâno-german încheiat în urmă cu 66 de ani.

În perioada subordonării României de c­ă­tre Germania hitleristă s-a încheiat, în anul 1935, Acordul pentru „reglementarea plăţilor în­tre Imperiul German şi Regatul României”. Prin acest acord s-a stabilit ca plăţile dintre Ro­mânia şi Germania, provenind din schimbul de mărfuri şi din alte obligaţii de stat şi parti­cu­lare, să fie efectuate prin cliring bila­te­­ral în­tre Banca Naţională a României şi Casa Ger­ma­nă de Compensaţie din Berlin. Prin­tr-o clau­ză instituită în 1940, Banca Naţională a fost obli­gată să achite exportatorii din Ro­mâ­nia, chiar dacă sumele necesare pentru a­ceasta de­păşeau vărsămintele în lei ale im­por­tatorilor. Deoa­rece Germania hitleristă im­porta din Ro­mânia mai mult decât exporta, această o­bli­ga­ţie, la început limitată ca sumă, a ajuns în anul 1942 să nu mai aibă nicio limită convenţională de sumă. Fluxul de mărfuri româneşti spre Ger­mania, fără să fie însoţit de un flux corespun­zător dinspre Germania spre România, s-a soldat cu să­ră­cirea de mărfuri a populaţiei ro­mâneşti, cu o creştere a inflaţiei şi cu o crean­ţă în mărci ne­valorificabilă a BNR faţă de Casa Germană de Compensaţie. Această crean­ţă ne­valorificabi­lă a reprezentat un credit for­ţat în mărfuri a­cordat economiei germane de economia ro­mâ­nească. Deşi au existat preocu­pări şi in­tenţii concrete pentru frânarea creş­terii soldului (ca urmare a schimbului nee­chi­valent cu Germania), acestea au fost res­pin­se sau formal acceptate de către Berlin.

Menţionăm că, în cadrul sistemului de cli­ring (numit şi „comerţ în compensaţie”), dacă schimburile nu sunt echilibrate (exporturile să echilibreze importurile în cadrul o­pe­ra­ţiu­ni­lor aferente aceluiaşi partener), se impune în­ce­tarea acordului (ceea ce nu s-a întâmplat în cazul Acordului din 1935 dintre România şi Ger­mania). Mai mult, pentru a a­sigura continuitatea operaţiunilor, Germania a utilizat o gamă largă de mijloace diplomati­ce, punân-du-se în discuţie chiar soarta gra­ni­ţelor statului. Ex­trapolându-se analiza, se poa­te aprecia că subjugarea economică a Ro­mâ­niei de către Ger­mania a debutat cu Tra­ta­tul economic ro­mâno-german din 23 martie 1939.

Conform lucrărilor de specialitate româ­neşti¹, la jumătatea anului 1944, soldul activ pentru România al cliringului româno-german ajunsese la 57,8 miliarde de lei, respectiv circa un miliard de mărci. Conform lucrărilor de specialitate străine², soldul activ pentru Ro­mâ­nia al cliringului româno-german (la sfâr­şi­tul anului 1944) era de 1.126,4 milioane de mărci imperiale. Plecându-se de la aprecierea că 1 reichsmark este evaluat, în prezent, la 3,3 euro, se poate calcula, estimativ, valoarea cuantumului datoriei: 3,717 miliarde de euro, fără a adăuga şi dobânda aferentă celor 66 de ani – din 1944 până în 2010; fără a ne lansa într-un cal­cul matematic costisitor de actualizare, ci doar dacă am calcula o dobândă moderată de doar 2,5% pe an, se poate aprecia că valoarea totală a datoriei (suma iniţială şi dobânda ca­pitalizată) se ridică la 18,88 miliarde de euro.

Pentru a nu fi acuzaţi de mimetism (de cu­rând, Grecia a amintit Germaniei că nu şi-a achi­tat integral despăgubirile de război), vrem să precizăm că cele două situaţii nu sunt com­pa­rabile. Soldul activ al României înregistrat în urma cliringului româno-german este un re­­zultat al activităţilor comerciale derulate în­tre cele două ţări (şi nu o pretenţie instituită ca urmare a unor evenimen­te/conflicte militare, ca în cazul Greciei). La baza sa a stat un contract semnat de ambele părţi, de comun acord (fără elemente de constrângere). Nerespectarea acestui acord internaţional activează dreptul uneia dintre păr­ţile semnatare de a trage la răs­pundere (chiar dacă mai tardiv) cealaltă parte care nu-şi res­pectă obligaţiile contractuale.

Cercetând în arealul istoriei, am urmărit dacă această obligaţie s-a prescris sau s-a stins printr-o formă concretă de acord interstatal. În primul rând, precizăm că în dreptul inter­na­ţio­nal nu există o reglementare clară privind ter­menul de prescriere a obligaţiilor de­cur­gând din acordurile comerciale încheiate între state. În al doilea rând, menţionăm că după cel de-al Doilea Război Mondial, între România şi Ger­mania nu s-a încheiat niciun tratat de pace (aşa cum a fost Tratatul de pace al Germaniei cu Polonia). De regulă, prin încheierea tra­ta­te­lor de pace între state se vizează nu doar rezol­va­rea diplomatică a unor aspecte de ordin mi­li­tar, ci şi reglementarea relaţiilor comerciale.
Revenind la ideea iniţială – elaborarea solu­ţi­ilor de ieşire din criză prin identificarea unor potenţiale surse de finanţare pentru România -, menţionăm că la baza cercetării nu a stat nici intenţia de a fi descoperitorii unui miracol şi nici intenţia de a denigra practicile comerciale germane. Din contră, animaţi de ideea valorifi­cării oricărei surse potenţiale pentru depăşirea actualei crize cu care se confruntă România, ne asumăm responsabilitatea de a fi promotorii unui demers firesc, bazat pe date concre­te.
Deoarece poziţiile pro şi contra sunt în mod egal fecunde (ele determinându-se reciproc), suntem deschişi provocărilor critice pe această temă.

¹ Kiriţescu, C., Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, vol. 2, p. 503
² Rieder, Maximiliane, Deutsch-italienische Wirtschaftsbeziehungen: Kontinuitäten und Brüche 1936-1957 (Relaţiile economice germano-italiene: continuitate şi întreruperi 1936-1957), p. 41

Radu GOLBAN este politolog şi jurist, doctor în ştiinţe economice
Mihaela-Brînduşa TUDOSE este conferenţiar universitar, doctor în ştiinţe economice

Domnului Wojciech ZAJACZKOWSKI

Ambasadorul POLONIEI în ROMÂNIA

Excelenţa Voastră,

Suntem profound întristaţi de tragica dispariţie a Preşedintelui Lech Kaczyński şi a soţiei sale, a tuturor acelora care şi-au găsit moartea în tragedia de la Smolensk. Este a doua catastrofă poloneza la Katyn, loc atât de damnat pentru brava Dumneavoastră Naţiune.

Preşedintele Kaczyński şi-a dedicat viaţa sa renaşterii democraţiei în Polonia, apărării Vieţii, Familiei şi Valorilor Creştine.

Dispariţia Preşedintelui Kaczyński este o mare pierdere nu numai pentru Polonia, ci şi pentru toţi aceia care împărtăşesc aceleaşi convingeri politice, cărora le-a dedicat dânsul viaţa.

Polonia este cu atât mai afectata, cu  cât, prin aceeaşi lovitură, a dispărut o întreagă echipă de înalţi demnitari valoroşi din elita politică poloneză.

citiţi mai departe

Regulament

Concursul este deschis tuturor elevilor din clasele IX-XIII, indiferent de filieră, profil, specializare şi formă de învăţământ. El îşi propune să stimuleze cunoaşterea şi interesul  tinerilor faţă de activitatea şi viaţa „Preşedintelui moral al României”.

Concursul vizează domeniul istoriei recente a României, pe care elevii şi familiile lor, întreaga societate, o pot conştientiza şi înţelege mai bine reflectând asupra vieţii şi activităţii unei personalităţi marcante a anilor 1914-1995. Concursul beneficiază de susţinerea fundaţiei Konrad Adenauer.

citiţi mai departe

Având în vedere că au trecut 33 de ani de la marele cutremur din 4 Martie 1977 şi că, în România, cutremurele grave au o frecvenţă de circa 40 de ani,

Ţinând seama că în Bucureşti şi în alte oraşe există un număr de câteva sute de clădiri locuite care prezintă o vulnerabilitate totală în cazul unui cutremur puternic, se pot prăbuşi, îngropându-i de vii pe locatari,

Îngrijorată de faptul că, timp de trei decenii, au fost consolidate numai 21 (douăzeci şi una!!) de clădiri în Bucureşti, din totalul de 367, iar programul meschin din ultimii ani a fost, practic, nerealizat şi amânat de la an la an,

citiţi mai departe

Mă simt dator ca, în condiţiile nou create, pentru a clarifica situaţia apărută în partid şi pentru a preciza poziţia conducerii faţă de această situaţie, să vă fac cunoscute următoarele:

După multe tentative ale noastre de conciliere, toate refuzate, Miluţ a iniţiat o întâlnire cu prim-vicepreşedintele Doru Năsui. Întâlnirea a avut loc în luna februarie, la Bucureşti. Cu acea ocazie, i-a spus domnului Năsui că este dispus să renunţe la procese, că doreşte depăşirea pe cale amiabilă a blocajului în care se găseşte partidul şi a cerut o propunere pentru o nouă formulă de conducere. A mai menţionat că el nu doreşte să fie preşedinte decât pentru maximum 2 ani, ulterior revenind şi spunând că el nu ţine neapărat să fie preşedinte, dar – într-o eventuală reconciliere – „nici Radu Sârbu să nu fie”.

citiţi mai departe

Sâmbătă, 19 martie, a avut loc, la Cisnădioara, şedinţa Biroului Naţional de Conducere. La invitaţia organizatorilor, au fost prezenţi veteranii partidului din Organizaţia Sibiu care au primit cu această ocazie din partea preşedintelui Radu Sârbu diplome de onoare pentru activitatea desfăşurată. La această ședință au participat şi reprezentanţi ai organizaţiilor judeţene ale PNŢCD.Cu această ocazie au fost validate alegerile din organizaţiile Bucureşti şi Mehedinţi.S-a decis convocarea Forumului aleşilor locali la Timişoara, pentru luna aprilie.Biroul Naţional şi-a asumat propunerea de a solicita modificarea Constituţiei prin iniţiativă cetăţenească. Subiectul proiectului este înlocuirea art. 1 par. 1 după cum urmează:

ARTICOLUL 1 (1) Prin mila lui Dumnezeu, România este stat naţional, suveranşi independent, unitar şi indivizibil.

PNŢCD propune, prin această iniţiativă, reafirmarea apartenenţei României la spaţiul spiritual creştin făcută cu hotărâre dar şi cu smerenie în prima carte a ţării.

citiţi mai departe