PNŢCD cere Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, PF Daniel, condamnarea publică a abdicării Regelui Mihai printr-o decizie a Sfântului Sinod, pe motiv că autorităţile comuniste au rupt la 30 decembrie 1947 un legământ consfinţit de către Biserică.
Biserica are datoria sfântă să lupte pentru biruinţa adevărului, dreptăţii şi binelui în lupta cu minciuna, nedreptatea şi răul.
Pe data de 30 decembrie s-au împlinit 64 de ani de la aşa-zisa abdicare a Regelui Mihai, proclamarea formei de stat republicane şi deplina instaurare a sistemului comunist în România. Acest eveniment important din istoria ţării a avut nefaste consecinţe politice, sociale, economice, morale şi juridice. Sistemul izolaţionist al regimului comunist a determinat o gravă înapoiere faţă de restul lumii civilizate, iar regimul
totalitarist a încălcat toate libertăţile fundamentale.
Abdicarea Regelui Mihai este un act lovit de nulitate şi pentru că populaţia României nu a fost consultată în legătură cu schimbarea formei de stat. Orice act realizat sub presiunea vreunui şantaj este considerat nul din punct de vedere juridic, iar demisia regelui a fost şantajată cu executarea a peste 1.000 de studenţi anticomunişti. Legiferarea abdicării regelui şi proclamării republicii (reprezentată de Legea 363) nu a întrunit în Parlament nici măcar cvorumul de şedinţă.
Din punct de vedere religios, în faţa Divinităţii, Mihai I a fost uns şi binecuvântat de către Biserică în calitate de rege al României, iar acest act reprezintă un legământ sacru care a fost desfiinţat de teroarea ocupaţiei bolşevice.

ASTEPTAM UN RASPUNS DIN PARTEA SINODULUI BISERICII ORTODOXE ROMANE, PATRIARHUL NEPUTAND DA SINGUR UN RASPUNS DE O ASEMENEA IMPORTANTA!
BISERICA S-A CONSTITUIT PRIN ACTUL UNGERII DIVINE IN GARANTUL RESPECTARII ACESTUI ACT.
Biserica Ortodoxă Română este de mult fiica PDL-ului, cererea PNŢCD, deşi justă, nu va aduce moralitatea creştină în rândul mai marilor BOR. Orice speranţă în BOR este iluzorie.
Subscriu cu toata convingerea celor scrise de Dl. Emil DRUNCEA.
Sperăm ca Biserica Ortodoxă Română să-şi recunoască Sfânta Taină săvârşită prin ungerea M.S. Regelui Mihai, ca Rege prin “voinţa divină”, voinţă invocată explicit în actele şi decrete regale cu putere de lege. Condamnarea publică a abdicării regelui de către Sfântul Sinod ar aduce o creştere a încrederii atât în Biserica Ortodoxă ca instituţie fundamentală a ţării, cât şi în sfintele taine săvărşite de către slujitorii ei, taine ce nu cunosc noţiune de prescripţie vremelnică. Această condamnare a abdicării nu reprezintă un act politic, de care eventual ar putea fi acuzată Biserica, ci o instalare a firescului în conştiinţa neamului.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!