Citiţi Dreptatea, tribună de luptă împotriva comunismului !

Situaţia dificilă din PNŢCD

19 February, 2010 · Uncategorized

Chiar şi după ce instanţa de judecată a respins plângerea lui Miluţ, acesta nu a renunţat, revenind cu o nouă plângere.

Situaţia dificilă din PNŢCD, cauzată de ambiţiile fostului lider al partidului, Marian Miluţ, este departe de o rezolvare. Pe rol sunt nouă procese, miza fiind recunoaşterea conducerii partidului, aleasă la congresul din august 2008. Printre altele, Miluţ i-a acuzat pe unii ţărănişti care au participat la congresul din 2008 că au falsificat semnăturile. Împotriva acestei acuzaţii s-a dispus neînceperea urmăriirii penale. Miluţ insistă, însă, astfel că acum cercetările vor continua în acest caz, pentru a se lua declaraţii de la alte trei (!) persoane care au votat la acel congres. Partidul rămâne în continuare blocat, situaţia acestuia nefiind încă elucidată în justiţie.

Iată ce spune despre această situaţie Viorel Sasca, prim-vicepreşedinte al PNŢCD Timiş: “Săptămâna trecută am fost la Sighetu Marmaţiei, unde a fost o şedinţă a BNC şi comemorarea morţii lui Iuliu Maniu. În cadrul BNC s-a analizat situaţia partidului şi BNC doreşte să transmită tuturor membrilor şi simpatizanţilor că ne vom lupta pentru readucerea partidului în prim-planul vieţii politice. Nu intenţionăm să ne lăsăm dizolvaţi în nici un partid. Dorim colaborare pe bază de alianţe electorale sau politice şi, în primul rând, să semnăm o alianţă electorală cu PNL.
Din păcate, pe data de 5 am avut şi o veste proastă. În urma reclamaţiei lui Marian Miluţ, care ne acuza de falsuri la congresul nostru din august 2008, s-a dat NUP. Au fost intervievaţi 35 de membri d-ai noştri, dintre care unii oameni în vârstă, care au făcut puşcărie, cum este dl Emil Sebeşan, din Timişoara sau dl. Ion Corniţă, de la Bacău, care a făcut puşcărie chiar în închisoarea din Sighetu Marmaţiei, fiind puşi într-o situaţie penibilă. După ce procurorul de caz a dat NUP, prim-procurorul Ban Cristian revine, în 5 februarie şi anulează NUP-ul, cerând să se continue cercetările pentru trei persoane, care nu au fost găsite. Despre unul ştiu că e plecat în Austria pentru că este din Caraş-Severin, iar eu, fiind responsabil de acea zonă, ţin legătura cu preşedintele de acolo şi el mi-a spus că persoana respectivă e plecată din ţară. Un nou procuror a primit sarcina ca până pe 15 martie să îi chestioneze pe cei trei. În plângerea lui Miluţ, făcută după ce s-a dat NUP, se mai spune că „soluţia a fost pronunţată în urma intervenţiilor politice realizate de Sârbu Radu.” Prim-procurorul Mihai Ban răspunde la aceasta: „afirmaţia (…) nu poate fi privită decât ca o speculaţie lipsită de acoperire în fapt şi o acuză nedreaptă totodată la adresa organelor de urmărire penală care au desfăşurat o activitate deosebit de complexă în desfăşurarea anchetei.”
Deci, dl Miluţ, deşi cei care au anchetat şi-au dat seama că nu e vorba de nici un fals, a reintervenit. Rezultatul e prelungirea situaţiei. Avocaţii noştri spun că o asemenea situaţie nu au întâlnit în toată carierea lor: ca, după un an de investigaţii, să mai fie chemaţi trei oameni, de parcă în cei trei oameni ar sta tot partidul. S-ar putea ca, în acest fel, să ne scoată în afara peisajului politic. Dacă noi nu vom reuşi într-un an de zile să fim recunoscuţi ca persoană juridică, să ni se recunoască conducerea, nu vom mai putea să depunem liste pentru alegerile din 2012. Probabil că acesta e şi scopul unora. Am ajuns la nouă procese cu dl Miluţ. Am ratat, până acum, trei alegeri: cele europarlamentare, cele parlamentare şi cele prezidenţiale. Eu sper ca justiţia să îşi facă datoria. În mod normal aceste procese trebuie judecate cu celeritate.”

→ 1 ComentariuTaguri:

Comunicat de presă

25 January, 2010 · Comunicat de presă

Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat (PNŢCD) constată cu îngrijorare lipsa unei dezbateri publice reale asupra necesarei reforme a Statului român. Ziua de 24 ianuarie, comemorarea Micii Uniri, este o dată simbolică în cadrul procesului de reformă şi modernizare a României.

Ne aflăm acum în situaţia de a relua modernizarea constituţională şi administrativă, pentru ca Ţara să iasă întărită din experienţa crizei economice. PNŢCD reaminteşte că principiul de bază al oricărei democraţii autentice este existenţa unei Constituţii care să statueze puterea poporului.

În acest sens, PNŢCD atrage atenţia asupra riscului de derivă a proiectului naţional prin populism, şi cere tuturor politicienilor să asigure o dezbatere cu adevărat democratică, pentru ca reforma atât de necesară a Statului să nu fie impusă împotriva binelui comun al tuturor Românilor.

→ Nici un comentariuTaguri:

Surorile lui Coposu spun că şi la moarte acesta avea urmele cătuşelor

20 January, 2010 · Uncategorized

Rodica şi Flavia, surorile marelui politician Corneliu Coposu, au vorbit pentru QMagazine despre viaţa lor alături de fostul conducător al Partidului Naţional ţărănesc Creştin-Democrat, plecat dintre noi pe 11 noiembrie 1995. Traumele celor 17 ani de detenţie (1947 – 1964) l-au marcat pe Coposu, dar nu l-au învins niciodată, aşa cum povestesc Rodica şi Flavia, care readuc în prim-plan lupta continuă pentru dreptate şi adevăr a unui desăvârşit martir al neamului. În rândurile ce urmează, vă prezentăm doar câteva pasaje din interviul cu surorile lui Corneliu Coposu, material apărut în ultimul număr al revistei QMagazine.

“Suferinţele au trecut. Totul este ca viitorul să asigure pentru ţară ceva bine, în rest nu mai are importanţă. Faţă de sacrificiile pe care le-au făcut eroii, nişte bieţi ani de puşcărie contează mai puţin.”  Corneliu Coposu (1916 - 1995)

QMagazine: Corneliu Coposu a fost eliberat odată cu amnistia din 1964. Cum a fost revederea cu el, după 17 ani de absenţă?

Flavia Coposu: O, Doamne! Dacă n-ar fi fost îmbrăcat cu o cămaşă de-a lui, nu l-aş fi recunoscut. Păi, vă daţi seama, să te desparţi de un om care avea 112 kg şi să găseşti unul de 55! La o înălţime de 1,92! Era ca un par, din-tr-ăla de speriat ciorile. Ras în cap, nu mai era nimic din el.

Rodica Coposu: Gândiţi- vă că eu l-am văzut după trei săptămâni de la eliberare şi am fost atât de impresionată… Cred că am spus de o sută de ori treaba asta, dar m-a marcat foarte tare: era slab, semăna mult cu bunica, cu imaginea bunicii noastre înainte de a muri. Era atât de slab, încât i se vedeau dinţii prin buze, iar la cap - eu am învăţat la anatomie că, la cap, oasele sunt îmbinate în dinţi de ferăstrău - i se vedeau îmbinările alea prin pielea capului. Asta m-a marcat: i se vedeau oasele prin piele! Şi avea nişte edeme extraordinare la coate, la genunchi…

Flavia Coposu: El avea edemul foamei în ultimul grad. Lui i-au dat domiciliu în Bărăgan, sperând că moare. A stat în Bărăgan din ’62 până în ’64 şi, ca să fie cinismul dus până la extrem, a fost ultimul căruia i-au dat drumul. Toţi au plecat şi el a rămas. Nu ştiu pentru ce a fost ura asta aşa de focalizată pe el. A mâncat atâta bătaie, l-au ţinut în nişte condiţii îngrozitoare… Este singurul care a stat închis în celulă fără să comunice cu nimeni. Când a fost eliberat, nici nu putea vorbi, saracul! Nu putea articula. (…) De nu ştiu câte ori pe zi se trăgea vizeta pentru a-i urmări, n-aveau voie să stea pe pat, ci în picioare. Groază! Ăsta cred că a fost şi un experiment, să vadă cât rezistă un corp uman. Într-adevăr, el a avut o sănătate fantastică! (…) Şi la moarte purta urmele cătuşelor!Soţia fratelui dumneavoastră (n.r. - Arlette a executat 14 ani de detenţie) a murit în ’65.

Au apucat să se revadă?

Flavia Coposu: Da, o vară, dar era deja bolnavă, săraca! Ea a ieşit bolnavă!

Dar pe parcursul detenţiei nu s-au întâlnit niciodată?

Flavia Coposu: Nu!

El ştia că e închisă?

Flavia Coposu: Da, păi asta zicea: “Eu am fost liniştit, că pe mine nu mă înşală nevasta!”. Făcea haz de necaz! Săraca, şi-ar fi dorit mult să trăiască, oricum i-au mâncat 14 ani din viaţă. În timpul detenţiei, de la ea chiar n-am primit nici o veste, niciodată.

Cum a trecut fratele dumneavoastră peste moartea soţiei?

Flavia Coposu: El n-a ştiut cât este de bolnavă. Arlette dădea nişte semne şi cineva i l-a recomandat pe doctorul Trestioreanu, care era specialist oncolog. El a constatat că are cancer. Cornel a leşinat când a aflat diagnosticul. A trebuit să îl reanimeze ca să poată să-l scoată din cabinetul doctorului. Vedeţi totuşi, suferinţele astea teribile îi fac pe oameni să treacă peste. Ei, ăştia din închisoare, niciodată, pe nici unul nu l-am auzit dorind să se răzbune. Nici unul! N-au dorit! Şi nu “jucau” teatru! Sincer, nu doreau! Probabil, în momentul în care eşti supus la nişte probe din astea teribile, vezi peste suferinţa biologică.

Fratele dumneavoastră avea coşmaruri?

Flavia Coposu: Deloc, niciodată! Îmi aduc aminte că ultimele lui zile, cât a stat acasă, înainte de a se interna, zicea aşa: «Ce rău îmi pare că naţia asta a noastră e aşa de ghinionistă! Eram aşa de aproape de adevăr, că puteam să punem mâna pe el, dar am pierdut trenul!». Asta zicea”.

La dumneavoastră a venit Securitatea? V-a percheziţionat?

Flavia Coposu: La noi au venit imediat după ce l-au arestat pe Cornel. N-au găsit nimic. Când am sosit în Bucureşti, noi am închiriat o casă de la Societatea de Gaz şi Electricitate. Am stat aici până în ’51, când ne-a dat afară domnul ministru Potop. Divorţase de nevastă, se încurcase cu o studentă şi a trebuit să lase locuinţa nevestei şi copilului, iar el a fost obligat să plece şi avea nevoie de o casă. Ne-a dat afară pe noi şi s-a mutat el. Gata, simplu! A fost o mutare-fulger. În două ore au golit locuinţa. A venit o armată de vreo şase soldaţi, cu un camion, şi ne-au aruncat lucrurile de la etaj. Au făcut totul ţăndări, doar trebuia să se mute imediat domnul ministru!

Securitatea a încercat vreodată să vă recruteze?

Flavia Coposu: Dar crezi că au ratat vreo ocazie? La una dintre anchetele la care am fost chemată, un securist binevoitor mi-a spus foarte mieros: “Aţi fi foarte utilă pentru statul socialist, dacă ne-aţi spune nişte informaţii…” Atunci mi-am călcat puţin pe prudenţă, m-am ridicat în picioare şi am zis: “Neam de neamul meu n-a fost turnător, nici eu n-o să fiu! Ai priceput?”. S-a uitat aşa la mine, mi-a tras o înjurătură şi m-a dat afară”.

Sursa: QMagazine

→ 1 ComentariuTaguri: